Skip to content

„Daca nu ma lasi sa dorm, te omor”

Violenta domestica nu se intampla doar in mediul rural.
Violenta domestica nu se intampla doar in familiile fara studii.
Violenta domestica nu se intampla doar in familiile sarace.
Violenta domestica NU SE PROVOACA.
Violenta domestica NU vorbeste despre victima, vorbeste DOAR despre agresor.

Numele meu este Monica, am 34 de ani, am terminat psihologia si lucrez ca trainer. Am casa mea, un job mai mult decat decent, prieteni care ma descriu ca fiind cea mai puternica persoana pe care o cunosc si care au incredere in ideile mele. Imi place sa rad, sa vorbesc, sa cant, sa dansez, sa evoluez.

Numele meu este Monica si barbatul cu care am locuit in aceeasi casa in ultimii 3 ani a incercat sa ma omoare strangandu-ma de gat in fata copilului meu de 6 ani pentru ca NU L-AM LASAT SA DOARMA. Asa mi s-a spus.

Numele meu este Monica si sa fiu nebuna daca voi lasa pe cineva sa ma convinga ca mie ar trebui sa imi fie rusine de ceea ce a facut un barbat fara control.

Te rog, nu lasa pe nimeni sa te convinga nici pe tine si indrazneste sa vorbesti! Cu cine vrei TU, dar FA-o! Vezi tu, tocmai pe asta se bazeaza si cei care o fac, fie ca e doar o data, fie ca e un „antrenament zilnic”: pe faptul ca iti va fi rusine sa spui ceva cuiva.

Nu vreau sa te mint, exista mari sanse sa dai si de oameni subdezvoltati emotional care sa te intrebe porcarii de genul: „Da’ ce-ai facut de te-a batut?” „Eh, bine macar ca nu te-a batut rau”. Si altele la care nici nu vreau sa incep sa ma gandesc pentru ca ma copleseste razboiul dintre mila pe care o simt fata de astfel de oameni si furia cu care le-as trage si lor o mama de bataie daca m-as putea cobori pana acolo desigur.

Cand vorbesti despre asta, ii iei puterea si ti-o redai tie. Cand vorbesti despre asta, cand auzi iesind din tine cuvintele, realitatea incepe sa fie realitate, facuta din bucati vii de viata si nu din toate cuvintele de cacat pe care ti le baga in cap si cand te bate si cand nu ca sa ajungi sa crezi ca MERITI si ca furia lui e justificata, ba chiar e el insusi o biata victima ce nu are efectiv incotro in fata unui asa om ca tine care il scoate efectiv din minti. SARACUL! Deformare a realitatii. MINCIUNA.

Draga mea, frumoasa mea, sufletul meu meriti respect si iubire si atentie si daca astea nu mai sunt de dat atunci meriti indiferenta si ATAT.

Sa zicem ca eu ies acum dezbracata pe strada, uite asa, dezbracata complet. Vor fi barbati care vor suna politia ca sunt nebuna, vor fi barbati care vor rade, barbati care vor avea o erectie involuntara, barbati care vor face remarci sexuale,barbati care vor profita de primul colt intunecat si ma vor viola si barbati care se vor apropia cu blandete incercand sa ma acopere poate chiar cu haina lor.
Exista toti, parol si reactia fiecaruia vorbeste despre fiecare dintre ei si nu despre mine sau gestul meu. E la fel si cu bataia, poti sa fii in orice fel tu, draga mea si sa fi facut orice, BATAIA nu e despre cine esti tu si ce ai facut TU. Bataia e despre EL si atat pentru ca aceeasi tu, aceleasi actiuni in fata altui EL, ar fi generat o alta reactie.

VORBESTE! Chiar daca actionezi dupa prima abatere si relatia se incheie, VORBESTE! Sunt oameni care au nevoie sa auda pentru a avea putere sa iasa din iadul asta si sunt oameni care au nevoie sa auda pentru a se educa si a intelege si, de ce nu, a ajuta daca va fi cazul candva…

Pentru ca…stiti ce mi se pare cel mai groaznic la toata nebunia asta?
2lucruri

Primul este ca in viziunea agresorului meu eu nu am avut curaj
sa-l omor si atunci am incercat sa-l fac pe el sa ma omoare si am
esuat lamentabil pentru ca el s-a abtinut si noroc ca nu a dat.

Da!

NU SE CONSIDERA DAT IN LUMEA LUI cand strangi o femeie de gat in repetate randuri, cand o tarasti de gat prin casa, cand o arunci cu capul de usa in timp ce o strangi de gat, cand incerci sa-i bagi o tigara aprinsa pe gat in timp ce o strangi de gat si toate astea in timp ce injuri si emiti amenintari cu moartea si toate, toate in fata unui copil de 6 ani.

DA! BINE CA N-A DAT. BINE CA S-A ABTINUT SI A FACUT doar ATAT.

Al doilea este ca exista oamenii de care va vorbeam mai
devreme. Exista oameni pe lumea asta care asculta astfel de
povesti din gura agresorului si nu il trimit dupa ajutor ci IL
INTELEG si IL APROBA si daca stiu ca nu voi schimba eu printr-
un articol mentalitatea nici unui agresor, pentru ca e nevoie
de ajutor specializat pentru asta, pot macar sa sper ca voi
micsora chiar si cu UN OM randul acestor oameni care aproba,
randul femeilor care ii primesc spre consolare pe acesti…ce
cuvant pot sa folosesc in loc de barbat ca sa nu-i jignesc pe
cei care chiar sunt? gandindu-se ca lor nu le va face asta
niciodata pentru ca ele nu s-ar purta niciodata ca nebuna aia
care tocmai si-a luat bataie pentru ca a cerut-o.

Sa clarificam cateva lucruri.

Mai am pana ma vindec si inca am pornirea de a-i cauta scuze pornita si din cunostiintele in domeniul psihologiei dar si din…din banalul fapt ca e vorba de un om pe care l-am iubit cu tot ce am avut insa imi impun sa nu fac asta pentru ca rational stiu ca e fix asa cum am spus mai sus: NU EXISTA SCUZA SAU MOTIV.

Nu sustin ca ar trebui ca oamenii care au astfel de iesiri trebuie ucisi cu pietre in piata publica sau izolati undeva departe, din contra. Prin profesia mea cred cu tarie in puterea terapiei si a ajutorului specializat in general la fel cum stiu ca, fara asta, e doar o chestiune de timp pana se va intampla din nou.

Vorbim despre un OM normal, oamenii astia nu sunt marcati, nu bat in stanga si in dreapta de cand ies din mama lor, uneori nu stiu nici ei, inainte de a o face prima data ca sunt in stare de asa ceva. Vorbim de un om nu bun ci MINUNAT pana in clipa descrisa mai sus, de un om care vreme de 3 ani a crescut un copil nu ca si cum ar fi fost al lui ci mai bine de atat,si tocmai de-asta spun sus si tare ca raspunsul e in ajutor specializat pentru el si pentru oricare.

DA, bineinteles ca exista o intreaga poveste in spate, premergatoare acestui moment si bineinteles ca ea nu are absolut nici o importanta pentru ca nu exista SCUZA sau MOTIV. Da, oamenii se enerveaza, de acord. Am vazut in fata ochilor mei om rupandu-si la propriu pumnnul intr-un lemn ca sa nu dea intr-o femeie, culmea, tot in mine, caci, nu-i asa, asa sunt eu, mi-o caut, it must be me, right? NU,NU E NICIODATA! E prima data cand iau bataie nu doar de la el, e prima data punct.

M-AM ABTINUT CAT AM PUTUT SA MA APAR PENTRU CA ATAT DE TARE CRED CA BATAIA ASUPRA ALTUI OM NU E DECAT…O DEGRADARE A PROPRIEI PERSOANE. M-AM ABTINUT CAT AM PUTUT SA MA APAR, i-am dat o palma si un picior si MI-E RUSINE DE ASTA chiar si in situatia data.

VORBESTE! MERITI PACE.

VORBESTE!

Exista doar doua variante, bine 3 dar doar 2 sunt sanatoase: PUI PUNCT, ACCEPTA AJUTOR SPECIALIZAT, STAI SI ASTEPTI SA VINA BATAIA FINALA, aia in care o sa mori.

SETTING ME FREE – BETH HART

Anunțuri

GentleMAN

Cu cateva saptamani in urma, unul din sefii sefului l-a admonestat public pentru felul in care mi-a vorbit.
Uimitor, nu?
De fapt, nu, nu e uimitor ci de apreciat. Umitor e mirarea mea cand s-a intamplat asta pentru mie, personal, nu mi se paruse absolut nimic in neregula cu modul lui de adresare. Cu cerinta, da, poate, dar cu formularea, nici un gand, nici un sentiment ca sunt tratata intr-un fel nepotrivit.

I didn’t make much of it, am apreciat omul care si la un nivel atat de inalt, inca mai e atent la astfel de lucruri, i-am multumit si cam asta a fost.

Pana azi, asta a fost. Azi, intr-o discutie intre colegi despre momentul respectiv, m-am trezit gandind si spunand ca eu nici nu m-am prins pentru ca sunt obisnuita sa fiu tratata prost si relatiile abuzive sunt specialitatea mea.

Am ras. Apoi am ras amar. Acum nu mai rad. Acum doare pe de o parte si pe de alta ma bucur,ma bucur ca exista si oameni din astia sanatosi emotionali si ca uneori mai sar scantei din ei si pe noi astia…crescuti cu tough love if any type of it at all.

Tu te poti gandi la situatii in care alti oameni te-au considerat mai demn de iubire si de respect decat ai facut-o tu? Si daca, da…ce ne facem? Unde e busola de bullshit alert a celor obisnuiti prea mult timp cu raul? E o lista pe undeva? Sau poate un mare guru ce trebuie ascultat? Da, carti de dezvoltare personala, workshopuri, terapie…BULLSHIT! Wanna know why? Pentru ca dependenta chimica interioara a acestor ani de abuz mai mic sau mai mare, ne face mereu sa ne gasim scaparea spre devalorizare prin particularitatile fiecarei situatii, prin amintirile frumoase masurate in clipe sau chiar ani dar tot ale trecutului sunt! BELIEVE that! Cartile nu pot cuprinde toate situatiile si particularitatile lor, dau niste guidelines ca si terapia but then again…toti stim ce-ar trebui sa mancam si cat ar trebui sa dormim si nu o facem, nu?
Nu, nu e despre a nu ierta nimic niciodata nimanui. E despre …ai primit o palma azi? Iart-o ca o consecinta a unui prezent in care vezi suficiente motive sa o faci, iart-o pe deplin ca o consecinta a unui viitor lipsit de astfel de tratament.
But for God sakes nu o ierta ca o consecinta a unui trecut frumos cu un om sau pentru ca pietrele sunt de prea mult timp singurul tau fel de mancare. Iart-o daca ai vrea sa o ierte si copilul tau fara sa ti se rupa sufletul de cat de prost a fost tratat. Iart-o daca ai vedea acceptabil un astfel de tratament pentru ce mai iubit om si uite asa, babysteps…poate vom invata sa ne iertam si pe noi insine si mai ales sa ne iubim, sa ne iubim sufficient incat sa vedem piatra ca pe o piatra si sa nu mai stam cu folia de staniol pe noptiera sufletului pregatiti sa le invelim rapid pe fiecare ca sa doara mai putin. Nu doare mai putin, doare la fel.Beth Hart – Like you

Nobody needs you.

16325687_1520733101289003_1282565845_oNor do you need anybody. Make no mistake, everything and everyone is a choice. One that we make day after day up to a certain point in time when we choose different or we die.

Piramida domnului Maslow ne invata despre nevoi si dorinte dar prea putini dintre noi ne oprim sa facem aceasta clarificare in iuresul vietii de zi cu zi.

„Am nevoie de o a coispea pereche de pantofi, de o vacanta intr-o locatie exotica, de o iesire in oras, de un telefon mai scump – pardon, nou, pardon, mai bun! Am nevoie de El/Ea!” Nimic mai fals. Cu toate ca ne limitam adesea spunandu-ne ca nu avem alta varianta, adevarul e ca nu vrem sa ne asumam consecintele celorlalte alegeri posibile.

Exercitiul cel mai util pentru a scapa incet, incet de acest obicei este de a nu lua nici o decizie atunci cand vedem o singura varianta posibila ci de a ne acorda timpul necesar pana ce vom vedea macar inca o varianta.

De ce acest exercitiu? Pentru ca stralucirea din ochii nostri piere atunci cand serviciul e pentru ca trebuie, pentru ca n-avem de ales, atunci cand relatia de dragoste e pentru ca e si nu pentru ca alegem cu adevarat in fiecare zi sa fie, atunci cand prietenii sunt pentru ca da bine sau e comod si nu pentru ca exista profunzime si conexiune reala si mai presus de toate pentru ca in orice domeniu, senzatia ca nu avem de ales ne sufoca, ne ia puterea si ne ucide increderea in noi.

Jobul asta de stoarce viata din tine, nu e singurul din lume sa stii. Tot ce e nevoie e sa indraznesti sa crezi, sa te apuci concret sa cauti si mai ales sa risti sa accepti o noua oferta mai aproape de ceea ce crezi ca te-ar face mai fericit. Nu, nu e un mit treaba aia cu poti sa nu muncesti o zi daca faci din pasiune meseria ta.

Iubirea ta, de fapt asta spune TOT. Iubirea ta, asta ar trebui sa reprezinte omul acela cu care imparti casa sau doar patul si niste clipe din cand in cand. Iubirea ta, omul pe care il admiri, respecti, iubesti, a carui parere o pretuiesti, al carui umar e cel mai fin casmir, cu care rasul e cu durere de burta, certurile sunt cu nabadai dar niciodata fara respect si sexul …fratilor, dupa ce povesti aud in ultima vreme as fi tentata sa spun ca tre macar sa existe in pana mea dar nu pot, pur si simplu nu pot! Sexul e important neica si nu e un sistem de recompensa/pedeapsa pentru omu’ ales, dar despre asta, intr-o scriere viitoare.

Prietenii sunt poate cei mai importanti dintre toti, pentru ca cei mai norocosi dintre noi stim ca joburile se schimba, relatiile vin si trec, insa ei, prietenii aia faini si adevarati raman. De aia nu e sanatos sa fie doar asa pentru ca da bine, pentru ca sunt prietenii lui sau pentru ca va potriviti intre cupluri. Nu zic sa nu-i aveti si pe astia, dar daca e sa aveti timpul limitat, alegeti sa ingrijiti relatia aia la care simtiti ca vi se conecteaza sufletul si nu alte interese pentru ca, de fapt, e singurul tip de relatie care este o prietenie reala.

Ah! Un mic detaliu, fa asta de ACUM, „intr-o zi” ala nu va veni niciodata, sigur te-ai convins de asta pana acum 🙂

Pasiune

Pasiunea este combinatia perfecta intre lacrima care cade chiar si cu ochii inchisi si hohotul de ras care pune stapanire pe tine indiferent de moment, de persoane, de tot! Cred c-as putea sa-mi omor trupul fara sa vreau caci pasiunea, in forma ei pura si nebuna, nu lasa creierul sa transmita informatia ca trupul a obosit; si? si ce? nu ar conta, nu ai simti si daca esti norocos nu ai muri niciodata pentru ca ai ramane prins, nemuritor in pasiunea ta… nemuritor pentru toti cei care se vor mistui in ea pe viitor si o vor face un foc din ce in ce mai puternic si mai frumos!
Cred ca daca ai o pasiune si nu o urmezi, nu o consumi intr-un fel sau altul sau nu o lasi sa te consume in cel mai extrem caz, atunci oricum esti ca si mort, e lumina aceea din ochii anumitor oameni, energia aceea inexplicabila!
Un fel de yin si yang, nu? In egala masura durere si placere, agonie si extaz, cat frumos se poate naste cand gasesti combinatia perfecta intre doua extreme! Incredibila putere care vine cu asta si faptul ca explica pentru cei implicati infinit mai multe lucruri pe cat lasa fara explicatie pentru cei din afara ei.
Unii spun ca ar trebui sa iubim macar o data in viata, eu imi permit sa spun ca in fata pasiunii chiar si iubirea paleste pentru ca e pur si simplu mai completa, mai profunda decat poate fi orice altceva. E ideal sa le combini? Da. E posibil? Nu stiu, exista ideal? 🙂
Alte voci spun ca nu e nimic mai sublim ca ceea ce voi simti pentru copilul meu si sunt de acord insa genul acela de iubire e neconditionata, la fel ca si pasiunea, asa ca nu se vor exclude niciodata, sunt parte a aceluiasi material, se regasesc in aceeasi esenta care a fost, este si va fi cu tine din prima pana in ultima clipa, doar starile difera…latenta, activa….EXPLOZIVA!

Later edit: Am nascut intre timp si pot spune ca locul in care respira si infloresc sentimentele mele pentru Alma, este asa cum banuiam, vecin cu locul de unde lansez racheta pasiunii mele. It’s that something that makes you smile from all your heart cu lacrima in coltul ochiului pentru cat de bine si de norocos esti atunci si acolo pentru ca da, pentru mine, cea pe care si medicul cu care am nascut, a numit-o cerebrala, lumea e de putine ori traita in „aici si acum”, incerc, stiu ca trebuie, dar recunosc ca-mi fuge gandul si vad influenta trecutului in AZI si consecinta in viitor a lui ACUM; dar in acel moment de pasiune, de Alma si de el, lumea se poate termina oricand, atat de completa ma simt si o simt. Poate ca nu stiu eu sa iubesc altfel decat prin pasiune si de aceea le vad pe toate vecine :)) insa stiu precis ca influentez in bine o mare de oameni cand zbor prin pasiunile mele, e logic, te vad mai multi cand te ridici, decat atunci cand tre sa te cauta prin cine stie ce lacas ascuns!

Another step:)

Ce face musculita cand se stinge lumina?! Panica! Soc si groaza! Simte ea caldura becului si da in el obsesiv doar doar sa se aprinda?

 

 

 

Dilema: cand el te iubeste divin si tu uman. Who wins? Both if he stands his ground, none if you get your way.

 

Vis: toate florile isi doresc sa moara in vaza unui „el” pentru ca n-au rabdare sa vina gradinarul in curte zilnic, sau poate n-au incredere ca el va veni mereu si atunci devine firesc, simplu, natural sa-ti doresti sa fii in vaza, uitand, poate, ca gradinarul pleaca oricum la serviciu in fiecare zi :)))

 

Realitate: No, gradinarul face meditatie si invata sa comunice cu florile si le mangaie pe petale si le dezmiarda si le mai taie si cate o frunza de care oricum n-aveau nevoie si ele infloresc si mai frumos si mai mult si mai bine si acum si in 2 de maine, doar ca…..gradina se mareste, floarea face pui, she’s happy and then….guess what?! WE NEED A BIGGER HOUSE! :))

 

 

Joc: Sunt o floare, esti un crin, avem parfum de trandafir si ca semn ca ma iubesti, radacina mi-o ingrijesti!

 

P.s.: NEver again shall i forget to take my meds :))))

Perfect.

Nici macar amintirile nu raman pentru totdeauna cu noi, cel putin nu in forma lor initiala, nope, nu putem pastra nimic neintinat, nemodificat, nici macar o amintire! De ce? Pentru ca fie le vom idealiza maximizandu-le pana la idolatrizare uneori, fie le vom minimaliza dincolo de tot frumosul/uratul din ele in momentul prezentului trecut. Totul se modifica in evolutie sau involutie, conteaza? Conteaza doar in masura in care putem juca respectand si acceptand faptul ca puterea vine din adaptabilitate si nu din tarie, incapatanare, frumos sau mai stiu eu ce, nope, nu conteaza nimic in afara capacitatii tale de a te adapta schimbarii.

Amintirile n-ar trebui lasate sa ne depaseasca prezentul pentru prea mult timp, e poate primul pas spre moarrte atunci cand decidem sa traim intr-un moment ce s-a consumat demult, e ca si cum am reusi sa inventam masina timpului insa cu marea hiba de a ramane blocati pe culoarul timpului, de a nu mai exista practic cu adevarat nicaieri, nici aici, nici dincolo, nici in iad nici in rai, si nici macar in sine pentru ca nimic nu dezintegreaza mai puternic chiar si cel mai al naibii caracter decat curentul din culoarul timpului, decat blocajul in amintirea idealizata a orice si a oricui. Nu e fals, e cat se poate de real, a fost PERFECT, perfectiunea exista in momente, in stari de spirit si implicit in oamenii care traiesc acestea.

Poate ca exista pe pamant o fereastra spre Rai si poate ca uneori ni se mai arata ce-am pierdut prin dragii de Adam si Eva cu mult timp in urma si asta doar pentru a le putea duce suferinta mai departe. Mai e mult pana la Apocalipsa aia, zau?

M-a tras curentu’ dintre fereastra spre Rai si gura de canal a lumii. Groaznica durere, va jur. Groaznic conflict intre frumusetea si fericirea eterne in amintire  si durerea subjugarii la urat la fel de eterna, sa poti cuprinde cu sufletul, cu ochii mintii, sa poti capta 2imagini in acelasi timp ca si cum ochii tai s-ar fi certat, ca si cum Yin si Yang s-au despartit in ochii unui om. Candva, acum niste ani pentru niste zile, Dumnezeu a uitat ca sunt om si mi-a iertat bucata de Eva… ceea ce-a urmat parca e spre a ma face pe mine sa uit, e cel mai crunt antrenament de tortura, de parca ar vrea sa se asigure ca nu voi putea reda niciodata inca o data acea traire.

Offf Doamne, nu pot sa-ti promit c-ar ramane intre noi, ce ramane?! Si ce valoare sa aibe promisiunea unui om care deja te-a tradat atatea mii de ani? In cele mai rele momente ale PERFECT-ului meu eram mai fericita si mai sus decat voi fi in cele mai de extaz moment ale oricarui ALTCEVA. Obisnuinta chimica a suferintei, apropierea karmica a lacrimilor si datoria Evei erau satisfacute pe deplin. Da-mi PERFECTUL meu putred, il prefer devenirii, acceptandu-mi neputiinta de a-i face fata, la fel cum acum niste timp am capitulat in fata PERFECT-ului, nu?! Halal omenire din mine, vis nebun al inconstientei la fel de depline in BUN si in RAU.

 

Image

Just a lego with a soul …

Cel mai frumos lucru la un joc lego e ca fiecare poate sa faca ce vrea din el, asa cum fiecare om scoate din altul altceva, nu-i asa?

Cred cu tarie ca intr-o situatie normala nici macar noi nu ne stim toate piesele, ne oprim din a ne descoperi atunci cand nu ne mai depasim zona de confort, atunci cand incepem sa punem etichete atat de repede si sa ne tinem la distanta de oameni si situatii noi cu atata tarie incat….jocul de lego se opreste in forma sa actuala si daca tinem cont ca majoritatea avem tendinta de a ne opri, de a ne bloca fix dupa ce ne-a lovit o furtuna….well, eu una nu vreau sa-mi imaginez cum arata jocul de lego dupa ce a fost lovit si s-a imprastiat in toate partile….Ne invatam copii sa-si stranga jucariile si totusi noi ne permitem prostia de a lasa cea mai sublima jucarie imprastiata si asta doar pentru ca vrem forma care a fost, pentru ca ne incapatanam sa credem ca doar acea forma era perfecta pentru noi si nu are sens sa mai incercam o alta.

TRIST.

Suferinta trebuie iubita.

A invatat cineva din fericire?

A compus cineva muzica, dans, pictura, sculptura, orice forma de arta din altceva decat din durere si suferinta?

A invatat cineva sa mearga fara sa cada de un infinit de ori mai intai?

I’m just a lego with a soul si oricat de devastatoare a fost furtuna, cu atat mai frumoasa a fost forma de dupa.

Da, oamenii nu au resursele necesare sa „suporte” iubirea adevarata, suntem mai dispusi a ne lasa coplesiti de lacrimi si tristete decat de iubire si fericire, ne este mai la indemana o relatie bolnava decat una de dragoste pentru ca euforia nu e facuta sa stea in noi decat pe perioade scurte. Si daca e asa pentru ca nu suntem obisnuiti de mici cu ea? De cate ori pe zi ne este permisa o stare euforica si de cate ori trebuie sa fim cuminti, sa facem ceea ce trebuie chiar daca nu ne convine? De cate ori pe zi ne gandim cum sa ne protejam de o noua suferinta si de cate ori ne concentram gandul spre a gasi fericirea? Nu stiu daca genetic, dar social, suntem programati zilnic spre suferinta in defavoarea euforiei iubirii.

I’m just a lego with a soul si imi permit zilnic sa m-arunc in ocean de nou, din nou, pentru ca stiu ca toti cei care-mi striga „ai grija! nu o face! te vei rani!” la intrare, ma vor privi cu drag si cu speranta cand voi iesi mai buna decat am intrat. Si daca poti sa oferi speranta, clar merita! Daca macar un om va indrazni sa se arunce la randu-i, doar pentru asta si efortul tau tot a meritat.

Nu exista sa ramai fara energie, daca ne jucam cartile cu sufletul deschis, Dumnezeu ne da acces la generatorul propriu pe care toti il avem….doar ca unii nu-l vad pentru ca e acoperit de piese de lego imprastiate pe care le e teama sa puna mana.

Rasplata mea, generatorul meu de energie, sunteti tu, sufletul meu pereche si Alma, profesoara mea de viata.

Nu, sufletul pereche nu e cel la care ne gandim cu totii in adolescenta, nu-l poate duce nimeni pe acela, nu aici si nu acum. Sufletul pereche e o prezenta, o forta, o energie pura si coplesitoare, o conexiune careia ii putem face fata doar in suferinta cea mai profunda si care intra in vietile noastre, daca avem noroc si daca aranjam cuburile cum trebuie astfel incat sa aibe loc sa intre desigur 🙂 Nu exista pret prea mare pentru acest privilegiu, la fel ca si un copil, e un dar de la Dumnezeu, o rasplata pentru un joc jucat nu bine, nu rau, nu corect, nu gresit ci JUCAT. ATAT. JUCAT nu lasat in paragina si rugina fricii de ceva ce-am stabilit deja ca ne invata, nu ne ucide: SUFERINTA.

http://www.youtube.com/watch?v=ysb2Uftaqeg

 

Evolutia, atunci cand poti raspunde cu duiosie unei rautati :)

 Oamenii rai trebuie iubiti cel mai mult! Rautatea e poate cea mai grea boala a sufletului si cea de care ne vindecam cel mai greu pentru ca e atat de raspandita incat, uitandu-ne in jur, ni se pare ca ne incadram in normalitate fiind rai. 

             Oamenii rai trebuie iubiti cel mai mult! Cum altfel i-am putea ajuta decat aratandu-le bunatate? Cum altfel i-am putea ajuta sa ajunga la „hai sa fiu si eu mai bun!” si nu la „Ha!Stiam eu ca si asta-i rau si e doar gura de el! Uite, i-am spus o mica rautate si gata si-arata coltii! Si mai imi spune mie ca sunt rau!”

             Oamenii rai trebuie iubiti cel mai mult! In training-urile de comunicare prima regula in interactiunea cu un client agresiv verbal e sa ii raspunzi cu calm – a nu se confunda calmul cu aroganta! – si asta pentru ca oamenii reactioneaza pozitiv, oamenii constientizeaza cat de ridicoli sunt cand tipa la un om care zambeste si dinspre care simte dorinta sincera de a ajuta insa cum credeti ca reactioneaza daca omul tipa inapoi?! Si ma intreb atunci, daca putem face acest efort pentru un strain, de ce nu l-am face si pentru un prieten, cunostiinta, membru al familiei, iubit/a? Tu nu-l faci nici pentru straini, zici? Eh, hai! Adica de cate ori ti-a vorbit un sef aiurea, tu te-ai apucat sa tipi mai tare? Ma indoiesc….mai ales in economia asta, ai inghitit, ai fumat 3tigari in plus, te-ai dus acasa si ti-ai varsat naduful pe primul care ti-a iesit in cale, in ratb sau in casa, ce mai conteaza?! Vezi, un strain! Si poate imi vei spune ca acolo n-aveai de ales, aveai prea multe de pierdut daca nu taceai, nu? Oare prietenia, familia, omenia, nu-s valori mai de pret? Si mai ales, valori de necumparat…ca nu se gasesc, nu ca n-am avea noi bani de ele 😉 Dar nu sunt pe nici o taraba, sunt mai degraba trofee care se castiga! Da, trofee, frumoase si stralucitoare, care insa trebuiesc ingrijite altfel….isi pierd frumusetea si stralucirea!

             Oamenii rai trebuie iubiti cel mai mult! 

             E ok. N-am sa te cert si n-am sa te fortez sa intelegi asta acum pentru ca e imposibil, e un drum pe care il putem parcurge doar singuri si lumina poate veni doar din noi caci lumina, Dumnezeu, Godutzu, Alah, credinta, cum vrei s-o numim, e in fiecare dintre noi, chiar si in cei care nu cred, chiar si in cei mai rai dintre noi. Daca oamenii rai sunt doar pietre de incercare, suflete sacrificate spre a testa credinta si bunatatea celor care se bat cu pumnul in piept ca sunt buni si credinciosi? 

              Oamenii rai trebuie iubiti cel mai mult. 🙂

No(ua)roc!

Acum 9 ani Dumnezeu a realizat ca mama e prea misto ca sa mai stea pe Pamant…1an jumate dupa aceea m-am ascuns in spatele tuturor motivelor posibile pentru a o plange, apoi era vorba doar de 2 zile pe an, ziua ei si ziua asta, tot a ei intr-un fel :)apoi a venit ziua in care am nascut, atunci am plans-o cel mai cu dor, e drept ca m-ajutau si contractiile sa am spor 🙂 La inceputul serii de azi nu-mi doream sa fiu singura si pustoaica mea m-a iubit atat de tare incat pana si capul meu prost a realizat ca nu e singur!  Copilaria si intreaga mea existenta au fost manate de acest gand de a nu fi singura ca … da, ca ea. Azi a ajuns la mine informatia – evidenta pentru orice netot – ca nu sunt singura, eu am ales sa-mi tin copilul langa mine cu orice pret. Mint, n-am ales, n-am avut alta varianta. Oare?! Asta ne spunem toti dar eu pot sa te asigur ca e de fiecare data o minciuna! Nu exista n-am de ales, exista doar e singura varianta ale carei consecinte sunt dispus(a) sa le suport. 🙂 Si asta e ok, daca nu te opreste doar frica sa alegi ci te raportezi la chestii sanatoase. 

         Cand am depasit acest moment mi-am spus ca nu ma va mai dobori nimic definitiv pentru ca nimic nu va putea fi mai intens si mai grav. Ah, well…oamenii sunt prosti prin definitie, nu?! Acum 2ani casnicia mea a luat sfarsit, zen-ul meu s-a dus pe copca aproape cu totul si tot ceea ce stiam despre minte, suflet si viata a trebuit pus in aplicare pentru ca nu puteam sa mor, hello! I have a kid! Cine are timp sa moara?! Mah, n-am murit dar nici nu m-am ridicat acolo unde eram. Poate ca e important sa stii ce vrei de la viata dar poate ca nu e bine nici sa stii foarte clar caci uite-ma….2years later and still single :)) Dar e complet vina mea si mi-o asum. Suntem ceea ce gandim si atragem fix asta. 

        Acum 9ani…am vizitat iadul prima data si m-am intors. Acum 2 ani am plecat din nou in vizita, dar se pare ca la al doilea pachet „cumparat” primesti bonus! Bonusul meu e ca am un inger tot timpul cu mine, no doubt I will come back. 

        Coco, sarumana mult, fata! Tre sa fi un om cu adevarat misto si puternic ca sa-ti lasi urma intr-un copil vazut saptamanal! 

        Totul e fix asa cum trebuie sa fie si vei intarzia si la cea mai importanta intalnire daca asa e sa fie indiferent daca te enervezi si incepi s-alergi ca o descreierata rupandu-ti tocul si calcand in ditai balta SAU daca vei merge cu zambetul pe buze gandindu-te …ba nu STIIND ca totul se intampla cu un scop si poate o intarziere aparenta duce la un destin evident. 

        Fii liber! Zambeste! Destinul e cel la care vei ajunge oricum nu musai cel proiectat in mintea ta mult prea umana uneori! 😉

 

http://www.youtube.com/watch?v=tn5b4-VbULs

Ditai eroarea!

Toata vietisoara mea de pana acum am pledat pentru binecunoscutul „FA CEEA CE SIMTI!” Ei bine, in prag de 30 ani de facut treaba asta am realizat brusc cat de tare m-am inselat! E o prostie sa faci ceea ce simti pentru ca de multe ori, ca sa nu zic mai mereu, ceea ce simtim e doar un rezultat a ceea ce-au simtit altii pentru noi in timp ce noi cresteam si ne formam ca indivizi. Da, stiu, sunt o stranepoata de-a lu’ nea Freud, dar zau de nu-i asa. N-ai sa ma crezi pentru ca e greu sa crezi treaba asta si e greu si sa te intereseze, sa cercetezi, sa te inhami la introspectie dupa introspectie, stiu, stiu, sunt atatea de facut mult mai interesante. Insa treaba asta poate te-ar putea ajuta sa-ti imbunatatesti calitatea vietii, sau macar sa te aline un pic in noptile in care te intrebi ca bou’ …DE CE EU?! 

As detalia mult dar…dar nimic ca pana la urma e pagina mea si scriu ce vreau, asa cum si tu citesti doar ce si cat vrei, corect? 🙂 

E o treaba stiuta ca in general fie copiem comportamentul parintilor, sau al celor care ne cresc, fie il manifestam total opus. Asta nu se intampla in totalitate, ci pe trasaturi de caracter, adicatelea poti sa copiezi una si sa te duci in directie opusa in ce priveste alta. Pai si cu ce simti tu cu adevarat cum ramane? Ramane nasol pentru ca daca tati ti-a aratat dragostea doar prin bani la fel o vei percepe sau o vei arata si tu…sau poate total opus. Sau poate vei spune sus si tare ca pentru tine banii nu conteaza, caci ai fi vrut doar atentia lor evident, dar in fapt vei da in stanga si in dreapta cu cadouri pentru ca …nu-i asa, asa ai vazut tu ca se arata dragostea chiar daca nu ti-a convenit.  Si ca sa nu zici ca vorbesc la general eu una sunt in situatia de mai sus numa’ ca nu tati ci mami.  Ce simti e compromis, e alterat pentru ca fiecare parinte greseste in felul lui, mai mult sau mai putin grav, mai mult sau mai putin traumatizant si da, sunt si oameni crescuti frumos, cunosc si astfel de oameni si culmea…si ei sunt nefericiti pentru ca-s rari si e greu sa-si gaseasca o pereche apropiata la fel cum e greu si sa traiasca alaturi de un specimen d-asta mai vatamat – ca mine de exemplu, ca sa nu zici ca zic de naspa de tine fara sa te cunosc 🙂 Stii, pana la urma nici nu e de naspa, pana la urma e normal si bine sa muncim la noi, sa evoluam, sa avem si noi si altceva de lucru in viata asta,sa ne cernem cumva unii de altii prin prisma faptului ca multi vom munci la cladit case si poate mai putini la cladit caracter. 

Ce vreau sa-ti spun de fapt? Ce-mi spun si mie 🙂 si anume ca daca ai facut mai mereu ceea ce ai simtit si totusi nu esti pe deplin multumit de viata ta de acum, poate c-ar trebui sa incepi sa faci ce trebuie, ce trebuie insemnand ce face Gigel pe care-l vezi fericit si nu pentru ca e un tampit care nu intelege viata ci pentru ca in anumite intersectii el a facut stanga si nu a luat-o inainte c-asa simtea el, spunandu-si ca acel tir mare nu va intra in el ca el e smecher si o sa faca tirul sa dispara cu puterea mintii, intelegi? Ce sa zic, nici eu nu inteleg prea bine cum sa-mi asez un gand in vorbe dar incerc si daca vrei sa intelegi mai bine poti sa ma intrebi ca nu ma supar deloc 🙂

Nu, nu vreau sa zic ca e bine sa traiesti dupa reguli si sa nu te abati de la ele deloc, e plictisitor asa, stiu. Vreau doar sa-ti spun ca poate data viitoare cand vei vrea sa faci ceva doar pentru ca simti sa analizezi un pic mai bine situatia. Nu exista ratiune in dragoste insa exista dragoste in ratiune sa stii. Si nu iubim mai putin si nu simtim mai putin daca facem o schema mentala sa vedem macar orientativ ce sta la baza alegerilor noastre. Da, e mereu o alegere, chiar si atunci cand nu vezi decat una. Bine, personal iti recomand sa nu alegi nimic daca vezi doar o varianta, mai stai un pic sa apara macar inca una chiar daca ti se pare imposibil de ales aceea. De fapt nu vrem sa ne asumam consecintele alegerii ei, dar asta e o alta poveste pentru un alt capuccino 😉Image