Skip to content

Stiam :)

 Stiam ca daca nu traiesti asa cum gandesti vei ajunge sa gandesti asa cum si traiesti si cu toate ca stiam asta, am alunecat si am ajuns sa gandesc in cel mai urat mod cu putinta pentru sufletul meu. Azi, ma trezesc si ma culc in fiecare azi cu lacrimile in gat, cu sentimentul c-as vrea sa urlu, sa ucid si sa mor in acelasi timp, sa ma pierd, sa ma las si toate astea doar pentru ca-mi doresc cu disperare sa ma regasesc.

             Insa tot azi, in fiecare azi, stiu si-mi repet doar vorbele de mai sus asa ca de cate ori imi vine sa urlu de durere, mi-amintesc c-atunci cand faceam ceva minunat dar greu, cineva imi spunea sa zambesc daca doare si exact asta fac acum, cu cat doare mai tare cu atat zambesc mai mult, cu cat imi vine sa zac cu atat ma misc mai mult si incerc sa iau vorbele de mai sus in sens invers si anume sa traiesc frumos fortat si poate candva ma voi surprinde si voi ajunge sa gandesc din nou frumos.

            Uneori simt ca tot trupul imi va ceda daca nu-mi las durerea sa iasa insa am fost acolo, am lasat-o sa iasa… o data si inca o data si nu ma simteam mai bine ci din ce in ce mai rau asa ca am decis sa-mi asum riscul si sa incerc si asa. Daca voi reusi sau nu asta ramane de vazut. Nici cu asta nu sunt obisnuita, inainte aveam o siguranta in mine care nu-mi dadea voie sa gandesc cu „daca” ci doar cu „cand”, dar viata e despre adaptare, nu?Image

Auch!

 Stii ca esti alarmant de neglijent cu tine cand descoperi ca lovitura aia in maneru’ de la pat de acu’ 2 zile ti-a lasat o gaura in picior cand o vezi d-abia acum, cand ai incercat sa-ti desprinzi soseta de picior (ei bine, da, am stat cu aceleasi sosete! Nici nu mai tin minte de cand n-am iesit din casa si e frig de crap oricum, asa ca c’est la vie!) si realizezi ca, desi te-a durut ca toti dracii, nu ti s-a parut important sa vezi daca e chiar atat de serioasa treaba, ai strans din dinti si gata, ce atata durere, ai?!

             Nu, nu se mai poate asa! De ce? Cand esti responsabil de viata altui om crezi ca e ok sa te neglijezi? Da, in favoarea lui. GRESIT! Apai, daca tu crapi ce se intampla?! Ai lasat testament?:)) Nope, so, sa luam atitudine zic!

E usor.

  E usor sa fi centrul universului cuiva cand acel cineva e singur, cand nu are prieteni, bani, cand a trecut mult timp de cand a avut altceva decat relatii pasagere pentru mult timp, e usor. E usor sa te lasi furat de situatie. E usor sa nu te gandesti nici o clipa ca esti doar o manta de vreme rea, o melodie menita sa binedispuna pentru cateva minute, o gura de aer de munte inainte de a te intoarce in orasul gri, un one night stand mai lung si cu oleaca de sentimente just to make the story nicer. E usor.

             Oare cati oameni ar ramane alaturi de oamenii langa care sunt acum daca s-ar trezi maine cu mai multi bani decat ieri, cu mai multi prieteni decat ieri?

             Oare cum e corect? Sa te distantezi de omul de langa tine pentru ca nu mai e frumos, vesel, nu mai castiga la fel de multi bani, sau sa incerci mai intai sa cauti in el, sa vezi daca e de fapt asa cum l-ai cunoscut sau asa cum a ajuns? Nu, nu stiu cum e corect, dar stiu cum e usor. E usor sa renunti.

             Copii de la mare care nu construiau niciodata castele de nisip ci doar le daramau pe cele construite de altii s-au facut mari. Mari, mari de tot si in fata lor… totul e un castel de nisip, chiar si sufletul unui om. Partea buna? E mult nisip, mult de tot! Trebuie doar sa vrei si crezi ca poti sa reconstruiesti. Nu stiu insa cum faci pentru a te asigura ca unul din acei copii nu mai ajunge la noul tau castel. O insula pustie? Si ce farmec mai are castelul tau cand esti singurul care-l poate privi? E usor sa nu te mai urci pe cal dupa ce te-a doborat? Nu, nu e usor daca asta era pasiunea ta. E ucigator.

             Invata. Evolueaza. Crede. Construieste. Lumea are nevoie si de oameni, nu, lumea are nevoie si de tine, si de mine, si de noi toti.

             Uite, un cal! Am piciorul rupt, nu ma pot urca singura dar vreau. Ma ajuti? Da, tu! Nu, nu te gandi ca se va gasi cineva care sa o faca, nu te gandi ca tu oricum nu ai stii cum s-o faci, ca atatia altii ar face-o mai bine, etc. Tu esti aici, acum. M-ajuti?Image

Mai sus…

Nu-ti simt mireasma

Si nici dorinta nu voi sa ti-o ating!

Din suflet „realitatile” nu mai incerc sa ti le sting,

Caci eu, prin compromisuri, nu stiu si nici nu pot sa inving.

 

Alt suflet pe alt cer

Alta ‘naltime…

Sublimul rost nu mai are sens tie sa ti-l cer.

Azi nu exista, dar daca doar asa poti sa-ntelegi…

 

Azi nu mai esti si nu mai ai.

Azi nu mai vrei si nici ca poti.

Azi nu ai aripi ci doar biete roti.

Azi nu mai zbori,

Iar „jumatatile” nu sunt pentru cei morti!

@

Ce mi-as dori…? Mi-as dori sa fie zi.

Nici macar de soare arsa

Dupa noaptea asta… mi-ar parea o farsa.

Mi-as dori sa fie zi.

 

Si-mi mai doresc un ghiocel

Sufletului sa-i zambeasca macar nitel.

Sa-i incalzeasca gheata nefireasca

Vezi…? Nu cer nici macar sa o topeasca.

 

Dar cel mai tare…

Cel mai tare da-mi Doamne o imbratisare.

Cu ochii-nchisi, cu suflet greu

Dar cu puterea de-a mai crede in „eu”!

?

 „E un motiv pentru care am spus ca as fi fost mai fericita singura. Nu din cauza ca credeam cu adevarat ca as fi fost mai fericita singura ci pentru ca credeam ca daca as iubi pe cineva si apoi s-ar sfarsi…n-as fi reusit sa supravietuiesc! E mai simplu sa fii singura. Pentru ca…ce te faci daca inveti ca ai nevoie de iubire… ca apoi sa ramai fara ea? Daca iti place si te bazezi pe ea…daca iti construiesti toata viata in jurul ei…si apoi…totul se destrama? Poti oare sa supravietuiesti unei asemenea dureri? Pierderea iubirii e ca pierderea unui organ…e ca moartea. Singura diferenta e ca…moartea se termina dar asta…poate continua la nesfarsit.”

                                         Meredith Grey – sezon7, ep.22

Pasiune

 Pasiunea este combinatia perfecta intre lacrima care cade chiar si cu ochii inchisi si hohotul de ras care pune stapanire pe tine indiferent de moment, de persoane, de tot! Cred c-as putea sa-mi omor trupul fara sa vreau caci pasiunea, in forma ei pura si nebuna, nu lasa creierul sa transmita informatia ca trupul a obosit; si? si ce? nu ar conta, nu ai simti si daca esti norocos nu ai muri niciodata pentru ca ai ramane prins, nemuritor in pasiunea ta… nemuritor pentru toti cei care se vor mistui in ea pe viitor si o vor face un foc din ce in ce mai puternic si mai frumos!

        Cred ca daca ai o pasiune si nu o urmezi, nu o consumi intr-un fel sau altul sau nu o lasi sa te consume in cel mai extrem caz, atunci oricum esti ca si mort, e lumina aceea din ochii anumitor oameni, energia aceea inexplicabila!

         Un fel de yin si yang, nu? In egala masura durere si placere, agonie si extaz, cat frumos se poate naste cand gasesti combinatia perfecta intre doua extreme! Incredibila putere care vine cu asta si faptul ca explica pentru cei implicati infinit mai multe lucruri pe cat lasa fara explicatie pentru cei din afara ei.

         Unii spun ca ar trebui sa iubim macar o data in viata, eu imi permit sa spun ca in fata pasiunii chiar si iubirea paleste pentru ca e pur si simplu mai completa, mai profunda decat poate fi orice altceva. E ideal sa le combini? Da. E posibil? Nu stiu, exista ideal? 🙂

         Alte voci spun ca nu e nimic mai sublim ca ceea ce voi simti pentru copilul meu si sunt de acord insa genul acela de iubire e neconditionata, la fel ca si pasiunea, asa ca nu se vor exclude niciodata, sunt parte a aceluiasi material, se regasesc in aceeasi esenta care a fost, este si va fi cu tine din prima pana in ultima clipa, doar starile difera…latenta, activa….EXPLOZIVA!

Flori

Sunt oameni care atunci cand trec pe langa o floare…

–  o vad

– o ignora

– pur si simplu nu o vad

– o rup si au grija de ea o perioada de timp

– o picteaza si ii ofera eternitatea

– o rup si o tin in mana pana se usuca pentru ca mai apoi sa o arunce caci s-a ofilit…

– o pun la presat si uita sau nu de ea

– o daruiesc

– o miros

– variante n luate cate k :))

– calca nemilos intentionat sau accidental peste ea

;)Cred ca la fel si noi! Diferenta e ca suntem mai rezistenti teoretic la calcat in picioare, rupt, ofilit si ca avem norocul de a avea doctori, prieteni, arta, o lume intreaga din care si cu care putem invata sa ne vindecam si sa inflorim de mult mai multe ori decat credem, nu?

Floarea mea preferata e frezia, din ea am avut si buchetul de mireasa desi „profesionistii” au spus ca nu va rezista atatea ore….dar frezia i-a surprins si a ramas frumoasa si imbatatoare pana la sfarsit si chiar si dupa!

Daca avem oameni care cred in noi, daca noi credem in noi si noi putem surprinde, garantez!

si va pupez! 🙂