Skip to content

No(ua)roc!

Acum 9 ani Dumnezeu a realizat ca mama e prea misto ca sa mai stea pe Pamant…1an jumate dupa aceea m-am ascuns in spatele tuturor motivelor posibile pentru a o plange, apoi era vorba doar de 2 zile pe an, ziua ei si ziua asta, tot a ei intr-un fel :)apoi a venit ziua in care am nascut, atunci am plans-o cel mai cu dor, e drept ca m-ajutau si contractiile sa am spor 🙂 La inceputul serii de azi nu-mi doream sa fiu singura si pustoaica mea m-a iubit atat de tare incat pana si capul meu prost a realizat ca nu e singur!  Copilaria si intreaga mea existenta au fost manate de acest gand de a nu fi singura ca … da, ca ea. Azi a ajuns la mine informatia – evidenta pentru orice netot – ca nu sunt singura, eu am ales sa-mi tin copilul langa mine cu orice pret. Mint, n-am ales, n-am avut alta varianta. Oare?! Asta ne spunem toti dar eu pot sa te asigur ca e de fiecare data o minciuna! Nu exista n-am de ales, exista doar e singura varianta ale carei consecinte sunt dispus(a) sa le suport. 🙂 Si asta e ok, daca nu te opreste doar frica sa alegi ci te raportezi la chestii sanatoase. 

         Cand am depasit acest moment mi-am spus ca nu ma va mai dobori nimic definitiv pentru ca nimic nu va putea fi mai intens si mai grav. Ah, well…oamenii sunt prosti prin definitie, nu?! Acum 2ani casnicia mea a luat sfarsit, zen-ul meu s-a dus pe copca aproape cu totul si tot ceea ce stiam despre minte, suflet si viata a trebuit pus in aplicare pentru ca nu puteam sa mor, hello! I have a kid! Cine are timp sa moara?! Mah, n-am murit dar nici nu m-am ridicat acolo unde eram. Poate ca e important sa stii ce vrei de la viata dar poate ca nu e bine nici sa stii foarte clar caci uite-ma….2years later and still single :)) Dar e complet vina mea si mi-o asum. Suntem ceea ce gandim si atragem fix asta. 

        Acum 9ani…am vizitat iadul prima data si m-am intors. Acum 2 ani am plecat din nou in vizita, dar se pare ca la al doilea pachet „cumparat” primesti bonus! Bonusul meu e ca am un inger tot timpul cu mine, no doubt I will come back. 

        Coco, sarumana mult, fata! Tre sa fi un om cu adevarat misto si puternic ca sa-ti lasi urma intr-un copil vazut saptamanal! 

        Totul e fix asa cum trebuie sa fie si vei intarzia si la cea mai importanta intalnire daca asa e sa fie indiferent daca te enervezi si incepi s-alergi ca o descreierata rupandu-ti tocul si calcand in ditai balta SAU daca vei merge cu zambetul pe buze gandindu-te …ba nu STIIND ca totul se intampla cu un scop si poate o intarziere aparenta duce la un destin evident. 

        Fii liber! Zambeste! Destinul e cel la care vei ajunge oricum nu musai cel proiectat in mintea ta mult prea umana uneori! 😉

 

http://www.youtube.com/watch?v=tn5b4-VbULs

Anunțuri

Ditai eroarea!

Toata vietisoara mea de pana acum am pledat pentru binecunoscutul „FA CEEA CE SIMTI!” Ei bine, in prag de 30 ani de facut treaba asta am realizat brusc cat de tare m-am inselat! E o prostie sa faci ceea ce simti pentru ca de multe ori, ca sa nu zic mai mereu, ceea ce simtim e doar un rezultat a ceea ce-au simtit altii pentru noi in timp ce noi cresteam si ne formam ca indivizi. Da, stiu, sunt o stranepoata de-a lu’ nea Freud, dar zau de nu-i asa. N-ai sa ma crezi pentru ca e greu sa crezi treaba asta si e greu si sa te intereseze, sa cercetezi, sa te inhami la introspectie dupa introspectie, stiu, stiu, sunt atatea de facut mult mai interesante. Insa treaba asta poate te-ar putea ajuta sa-ti imbunatatesti calitatea vietii, sau macar sa te aline un pic in noptile in care te intrebi ca bou’ …DE CE EU?! 

As detalia mult dar…dar nimic ca pana la urma e pagina mea si scriu ce vreau, asa cum si tu citesti doar ce si cat vrei, corect? 🙂 

E o treaba stiuta ca in general fie copiem comportamentul parintilor, sau al celor care ne cresc, fie il manifestam total opus. Asta nu se intampla in totalitate, ci pe trasaturi de caracter, adicatelea poti sa copiezi una si sa te duci in directie opusa in ce priveste alta. Pai si cu ce simti tu cu adevarat cum ramane? Ramane nasol pentru ca daca tati ti-a aratat dragostea doar prin bani la fel o vei percepe sau o vei arata si tu…sau poate total opus. Sau poate vei spune sus si tare ca pentru tine banii nu conteaza, caci ai fi vrut doar atentia lor evident, dar in fapt vei da in stanga si in dreapta cu cadouri pentru ca …nu-i asa, asa ai vazut tu ca se arata dragostea chiar daca nu ti-a convenit.  Si ca sa nu zici ca vorbesc la general eu una sunt in situatia de mai sus numa’ ca nu tati ci mami.  Ce simti e compromis, e alterat pentru ca fiecare parinte greseste in felul lui, mai mult sau mai putin grav, mai mult sau mai putin traumatizant si da, sunt si oameni crescuti frumos, cunosc si astfel de oameni si culmea…si ei sunt nefericiti pentru ca-s rari si e greu sa-si gaseasca o pereche apropiata la fel cum e greu si sa traiasca alaturi de un specimen d-asta mai vatamat – ca mine de exemplu, ca sa nu zici ca zic de naspa de tine fara sa te cunosc 🙂 Stii, pana la urma nici nu e de naspa, pana la urma e normal si bine sa muncim la noi, sa evoluam, sa avem si noi si altceva de lucru in viata asta,sa ne cernem cumva unii de altii prin prisma faptului ca multi vom munci la cladit case si poate mai putini la cladit caracter. 

Ce vreau sa-ti spun de fapt? Ce-mi spun si mie 🙂 si anume ca daca ai facut mai mereu ceea ce ai simtit si totusi nu esti pe deplin multumit de viata ta de acum, poate c-ar trebui sa incepi sa faci ce trebuie, ce trebuie insemnand ce face Gigel pe care-l vezi fericit si nu pentru ca e un tampit care nu intelege viata ci pentru ca in anumite intersectii el a facut stanga si nu a luat-o inainte c-asa simtea el, spunandu-si ca acel tir mare nu va intra in el ca el e smecher si o sa faca tirul sa dispara cu puterea mintii, intelegi? Ce sa zic, nici eu nu inteleg prea bine cum sa-mi asez un gand in vorbe dar incerc si daca vrei sa intelegi mai bine poti sa ma intrebi ca nu ma supar deloc 🙂

Nu, nu vreau sa zic ca e bine sa traiesti dupa reguli si sa nu te abati de la ele deloc, e plictisitor asa, stiu. Vreau doar sa-ti spun ca poate data viitoare cand vei vrea sa faci ceva doar pentru ca simti sa analizezi un pic mai bine situatia. Nu exista ratiune in dragoste insa exista dragoste in ratiune sa stii. Si nu iubim mai putin si nu simtim mai putin daca facem o schema mentala sa vedem macar orientativ ce sta la baza alegerilor noastre. Da, e mereu o alegere, chiar si atunci cand nu vezi decat una. Bine, personal iti recomand sa nu alegi nimic daca vezi doar o varianta, mai stai un pic sa apara macar inca una chiar daca ti se pare imposibil de ales aceea. De fapt nu vrem sa ne asumam consecintele alegerii ei, dar asta e o alta poveste pentru un alt capuccino 😉Image

Stiam :)

 Stiam ca daca nu traiesti asa cum gandesti vei ajunge sa gandesti asa cum si traiesti si cu toate ca stiam asta, am alunecat si am ajuns sa gandesc in cel mai urat mod cu putinta pentru sufletul meu. Azi, ma trezesc si ma culc in fiecare azi cu lacrimile in gat, cu sentimentul c-as vrea sa urlu, sa ucid si sa mor in acelasi timp, sa ma pierd, sa ma las si toate astea doar pentru ca-mi doresc cu disperare sa ma regasesc.

             Insa tot azi, in fiecare azi, stiu si-mi repet doar vorbele de mai sus asa ca de cate ori imi vine sa urlu de durere, mi-amintesc c-atunci cand faceam ceva minunat dar greu, cineva imi spunea sa zambesc daca doare si exact asta fac acum, cu cat doare mai tare cu atat zambesc mai mult, cu cat imi vine sa zac cu atat ma misc mai mult si incerc sa iau vorbele de mai sus in sens invers si anume sa traiesc frumos fortat si poate candva ma voi surprinde si voi ajunge sa gandesc din nou frumos.

            Uneori simt ca tot trupul imi va ceda daca nu-mi las durerea sa iasa insa am fost acolo, am lasat-o sa iasa… o data si inca o data si nu ma simteam mai bine ci din ce in ce mai rau asa ca am decis sa-mi asum riscul si sa incerc si asa. Daca voi reusi sau nu asta ramane de vazut. Nici cu asta nu sunt obisnuita, inainte aveam o siguranta in mine care nu-mi dadea voie sa gandesc cu „daca” ci doar cu „cand”, dar viata e despre adaptare, nu?Image

Auch!

 Stii ca esti alarmant de neglijent cu tine cand descoperi ca lovitura aia in maneru’ de la pat de acu’ 2 zile ti-a lasat o gaura in picior cand o vezi d-abia acum, cand ai incercat sa-ti desprinzi soseta de picior (ei bine, da, am stat cu aceleasi sosete! Nici nu mai tin minte de cand n-am iesit din casa si e frig de crap oricum, asa ca c’est la vie!) si realizezi ca, desi te-a durut ca toti dracii, nu ti s-a parut important sa vezi daca e chiar atat de serioasa treaba, ai strans din dinti si gata, ce atata durere, ai?!

             Nu, nu se mai poate asa! De ce? Cand esti responsabil de viata altui om crezi ca e ok sa te neglijezi? Da, in favoarea lui. GRESIT! Apai, daca tu crapi ce se intampla?! Ai lasat testament?:)) Nope, so, sa luam atitudine zic!

E usor.

  E usor sa fi centrul universului cuiva cand acel cineva e singur, cand nu are prieteni, bani, cand a trecut mult timp de cand a avut altceva decat relatii pasagere pentru mult timp, e usor. E usor sa te lasi furat de situatie. E usor sa nu te gandesti nici o clipa ca esti doar o manta de vreme rea, o melodie menita sa binedispuna pentru cateva minute, o gura de aer de munte inainte de a te intoarce in orasul gri, un one night stand mai lung si cu oleaca de sentimente just to make the story nicer. E usor.

             Oare cati oameni ar ramane alaturi de oamenii langa care sunt acum daca s-ar trezi maine cu mai multi bani decat ieri, cu mai multi prieteni decat ieri?

             Oare cum e corect? Sa te distantezi de omul de langa tine pentru ca nu mai e frumos, vesel, nu mai castiga la fel de multi bani, sau sa incerci mai intai sa cauti in el, sa vezi daca e de fapt asa cum l-ai cunoscut sau asa cum a ajuns? Nu, nu stiu cum e corect, dar stiu cum e usor. E usor sa renunti.

             Copii de la mare care nu construiau niciodata castele de nisip ci doar le daramau pe cele construite de altii s-au facut mari. Mari, mari de tot si in fata lor… totul e un castel de nisip, chiar si sufletul unui om. Partea buna? E mult nisip, mult de tot! Trebuie doar sa vrei si crezi ca poti sa reconstruiesti. Nu stiu insa cum faci pentru a te asigura ca unul din acei copii nu mai ajunge la noul tau castel. O insula pustie? Si ce farmec mai are castelul tau cand esti singurul care-l poate privi? E usor sa nu te mai urci pe cal dupa ce te-a doborat? Nu, nu e usor daca asta era pasiunea ta. E ucigator.

             Invata. Evolueaza. Crede. Construieste. Lumea are nevoie si de oameni, nu, lumea are nevoie si de tine, si de mine, si de noi toti.

             Uite, un cal! Am piciorul rupt, nu ma pot urca singura dar vreau. Ma ajuti? Da, tu! Nu, nu te gandi ca se va gasi cineva care sa o faca, nu te gandi ca tu oricum nu ai stii cum s-o faci, ca atatia altii ar face-o mai bine, etc. Tu esti aici, acum. M-ajuti?Image

Mai sus…

Nu-ti simt mireasma

Si nici dorinta nu voi sa ti-o ating!

Din suflet „realitatile” nu mai incerc sa ti le sting,

Caci eu, prin compromisuri, nu stiu si nici nu pot sa inving.

 

Alt suflet pe alt cer

Alta ‘naltime…

Sublimul rost nu mai are sens tie sa ti-l cer.

Azi nu exista, dar daca doar asa poti sa-ntelegi…

 

Azi nu mai esti si nu mai ai.

Azi nu mai vrei si nici ca poti.

Azi nu ai aripi ci doar biete roti.

Azi nu mai zbori,

Iar „jumatatile” nu sunt pentru cei morti!

@

Ce mi-as dori…? Mi-as dori sa fie zi.

Nici macar de soare arsa

Dupa noaptea asta… mi-ar parea o farsa.

Mi-as dori sa fie zi.

 

Si-mi mai doresc un ghiocel

Sufletului sa-i zambeasca macar nitel.

Sa-i incalzeasca gheata nefireasca

Vezi…? Nu cer nici macar sa o topeasca.

 

Dar cel mai tare…

Cel mai tare da-mi Doamne o imbratisare.

Cu ochii-nchisi, cu suflet greu

Dar cu puterea de-a mai crede in „eu”!

?

 „E un motiv pentru care am spus ca as fi fost mai fericita singura. Nu din cauza ca credeam cu adevarat ca as fi fost mai fericita singura ci pentru ca credeam ca daca as iubi pe cineva si apoi s-ar sfarsi…n-as fi reusit sa supravietuiesc! E mai simplu sa fii singura. Pentru ca…ce te faci daca inveti ca ai nevoie de iubire… ca apoi sa ramai fara ea? Daca iti place si te bazezi pe ea…daca iti construiesti toata viata in jurul ei…si apoi…totul se destrama? Poti oare sa supravietuiesti unei asemenea dureri? Pierderea iubirii e ca pierderea unui organ…e ca moartea. Singura diferenta e ca…moartea se termina dar asta…poate continua la nesfarsit.”

                                         Meredith Grey – sezon7, ep.22

Pasiune

 Pasiunea este combinatia perfecta intre lacrima care cade chiar si cu ochii inchisi si hohotul de ras care pune stapanire pe tine indiferent de moment, de persoane, de tot! Cred c-as putea sa-mi omor trupul fara sa vreau caci pasiunea, in forma ei pura si nebuna, nu lasa creierul sa transmita informatia ca trupul a obosit; si? si ce? nu ar conta, nu ai simti si daca esti norocos nu ai muri niciodata pentru ca ai ramane prins, nemuritor in pasiunea ta… nemuritor pentru toti cei care se vor mistui in ea pe viitor si o vor face un foc din ce in ce mai puternic si mai frumos!

        Cred ca daca ai o pasiune si nu o urmezi, nu o consumi intr-un fel sau altul sau nu o lasi sa te consume in cel mai extrem caz, atunci oricum esti ca si mort, e lumina aceea din ochii anumitor oameni, energia aceea inexplicabila!

         Un fel de yin si yang, nu? In egala masura durere si placere, agonie si extaz, cat frumos se poate naste cand gasesti combinatia perfecta intre doua extreme! Incredibila putere care vine cu asta si faptul ca explica pentru cei implicati infinit mai multe lucruri pe cat lasa fara explicatie pentru cei din afara ei.

         Unii spun ca ar trebui sa iubim macar o data in viata, eu imi permit sa spun ca in fata pasiunii chiar si iubirea paleste pentru ca e pur si simplu mai completa, mai profunda decat poate fi orice altceva. E ideal sa le combini? Da. E posibil? Nu stiu, exista ideal? 🙂

         Alte voci spun ca nu e nimic mai sublim ca ceea ce voi simti pentru copilul meu si sunt de acord insa genul acela de iubire e neconditionata, la fel ca si pasiunea, asa ca nu se vor exclude niciodata, sunt parte a aceluiasi material, se regasesc in aceeasi esenta care a fost, este si va fi cu tine din prima pana in ultima clipa, doar starile difera…latenta, activa….EXPLOZIVA!

Flori

Sunt oameni care atunci cand trec pe langa o floare…

–  o vad

– o ignora

– pur si simplu nu o vad

– o rup si au grija de ea o perioada de timp

– o picteaza si ii ofera eternitatea

– o rup si o tin in mana pana se usuca pentru ca mai apoi sa o arunce caci s-a ofilit…

– o pun la presat si uita sau nu de ea

– o daruiesc

– o miros

– variante n luate cate k :))

– calca nemilos intentionat sau accidental peste ea

;)Cred ca la fel si noi! Diferenta e ca suntem mai rezistenti teoretic la calcat in picioare, rupt, ofilit si ca avem norocul de a avea doctori, prieteni, arta, o lume intreaga din care si cu care putem invata sa ne vindecam si sa inflorim de mult mai multe ori decat credem, nu?

Floarea mea preferata e frezia, din ea am avut si buchetul de mireasa desi „profesionistii” au spus ca nu va rezista atatea ore….dar frezia i-a surprins si a ramas frumoasa si imbatatoare pana la sfarsit si chiar si dupa!

Daca avem oameni care cred in noi, daca noi credem in noi si noi putem surprinde, garantez!

si va pupez! 🙂